Să fii oprit acasă și de a nu te întîlni cu persoanele apropiate, prieteni, părinți este foarte greu pentru toți, dar să stai acasă și să ai un copil cu dezabilități este și mai greu.

Într-o zi am avut o disuție telefonică cu o mămică care ne-a împărtășit experiența cum să stai acasă cu un copil cu tulburări de limbaj și devieri în  comportament. B.A. beneficiarul A.O.,,Dorința,, diagnosticat cu  tulburări de limbaj și devieri în  comportament, frecventează grădinița și este implicat în diferite terapii unde  la moment  cu situația actuală  le-au amânat dar se  ține legătura cu specialistii prin mijloacele informaționale existente. B. E. este mama lui S. copil de 6 ani. Când s-a declanșat starea de urgență erau la Călărași în apartament unde locuiesc doi adulți și doi copii ,,ne-a fost foarte greu,,. Împreună cu soțul au hotărât să plece la țară la bunici unde copii se vor simți mult mai bine și în siguranță. La bloc nu puteau ieși nicăieri: în locuri publice, la plimbare cu cei mici. La bunici se simt foarte bine ,,avem o zi obișnuită,,. Dimineața luăm micul dejun apoi plecăm  afară  unde se joacă cu frățiorul mai mic  cu bicicleta, trotineta până se înserează și revenim în casă  pentru a ne pregăti de culcare. Îndeplinesc activitățile zilnice pentru a avea o continuitate în dezvoltarea și învățarea  noilor sarcini propuse de specialiști. Fiindcă au mai mult timp petrecut împreună, le oferă mai  multă atenție, sprijin și au reușit  memorizarea micilor poezii, să interacționeze în diferite activități. Merg mai departe optimiști cu gândul că  ,,totul va fi bine,, și forțe noi.

Acest proiect este finanțat de Uniunea Europeană, co-finanțat și implimentat de Fundația Soros- Moldova în parteneriat cu Asociația Keyston Human Services Inernațional Moldova, Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei, Alianța  Organizațiilor pentru Persoane cu Dizabilități din Republica Moldova.